Doi păstori se sfădeau cu privire la treburile de stat. Unul îl osândea cu spume la gură pe domnitor, celălalt apăra din răsputeri cârmuirea acestuia. Au răguşit de atâta ţipat şi chiar s-au bătut, însă nici unul nu a cedat.
Atunci, au hotărât să meargă pe drum până când vor găsi pe cineva care să judece între ei - şi aşa, ocărându-se unul pe altul, au plecat nu se ştie încotro, lăsând de izbelişte turma.
Nu după multă vreme, au întâlnit un preot de ţară, care mergea la slujbă. Păstorii i-au povestit de sfada lor şi l-au rugat să judece care dintre ei are dreptate. Preotul le-a zis:
- Copiii mei! Ştiţi cum sunteţi voi? Ca doi oameni dintre care unul mulge un ţap, iar celălalt îi ţine dedesubt o sită. Dar ia spuneţi, văcuţele voastre unde sunt?
Incremeniţi de aşa răspuns, păstorii şi-au amintit îndată de turma părăsită şi s-au grăbit să se întoarcă la treburile lor.
din volumul " Apa vieţii. 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc" - Editura Sophia, traducere Adrian Tănăsescu- Vlas
Titlul povestirii îmi aparţine mie, pentru că nu- l cunosc pe cel original, aşa cum nu cunosc din ce limbă s- a făcut traducerea, textele fiind luate de pe internet, pornind de la site- ul Creştin ortodox
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.