(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 02 septembrie 2017. )
De 10 ani, „ big data” interpretează
comportamentele umane și prezic evoluțiile probabile în societățile noastre. În
China, două studii, din 2010 și 2017, realizate de echipa lui Homi Kharas,
director adjunct al prestigioasei Brookings Institution, propune un stop cadru
asupra acestei țări și a comparației China- restul lumii. Rezultatele au fost
compilate pornind de la datetele demografice, dar și de la buletinele de
salariu, venituri și nivel de consum în ultimii ani în toate marile orașe
chinezești.
Rezumându-i teza,
cohorta de 160 de milioane de chinezi cu venituri medii ( între 16.000$ și
160.000$/an) în 2009, este în curs de a exploda pentru a atinge 850 de milioane
în 2030. Reprezentau 12% din populație, vor fi 73%. În acest stadiu sărăcia va
fi fost atunci eradicată demult! Cei 17 ani care ne despart de această fază
traduc o tranziție de șase ori mai rapidă decât cea înregistrată în timpul
revoluțiilor industriale precedente, din Regatul Unit în sec XIX, din SUA în
anii '20, din Japonia în anii '50.
Comparat cu celelalte continente, avansul chinezesc are motive să
surprindă. În 2030, Europa cu ale sale 550 de milioane de locuitori, nu va
adăuga dintre aceștia clasei mijlocii decât 16 milioane, iar Statele Unite vor
vedea cum chiar se topește a lor, cu același număr. Pe aceste continente
mature, pauperizarea va sta la pândă, complice cu emergența unui pumn de
miliardari, în timp ce burghezia se va afla blocată în „ capcana venitului
mediu” , zdrobită de impozitele necesare pentru susținerea grupurilor sociale
vulnerabile. De altfel, între 2010, 2020, și 2030, cele trei „ mari” țări
europene, Germania, Regatul Unit și Franța, coboară sau dispar din lista
primelor zece națiuni consumatoare.
În acest timp,
decolarea chineză se accelerează: în 2010, Kharas prevedea până în 2030 o piață
internă chineză de 10.000 miliarde de $, respectiv 18% din piața mondială. Dar
astăzi, el crede că poate să-i prezică un consum de 14.300 miliarde de $,
respectiv 22% din piața mondială. La acea dată, populația chineză reprezentând
și ea 22% din cea mondială, va consuma partea „ cuvenită” din produsul mondial
brut.
O privire asupra
altor continente este de asemenea instructivă. India decepționează, făcând mai
puțin bine decât așteptat. În 2010, Kharas îi atribuia pentru 2030 un consum de
12.800 de miliarde de $, respectiv 23% din cel mondial. În 2017 revizuiește
cifra pentru 2030 la 10.700 miliarde de $, respectiv 17%. Statele Unite, foarte
stabile în 2010 și 2030, vor consuma 4.000 de miliarde de $, 7% din consumul
mondial. Europa, care consuma 10.900 de miliarde de $ în 2015, își va vedea
ameliorat scorul pentru 2030, la 12.500 miliarde de $. Dar la scară mondială,
acest volum înseamnă în realitate un declin manifest. Cei 31% din consumul mondial
din 2015 se vor fi redus la 20% în 2030.
Concluzia
tuturor acestor previziuni este fără de apel: China ajunge, cu viteza
fulgerului, prima putere mondială - economică, respectiv militară, financiară,
comercială, tehnologică și altele. Iar ea se pregătește pentru asta. În ciuda
aparențelor ori a problemelor de ego naționale pentru puterile „ descendente” ,
Europa, America, Australia sau Japonia, noua distribuire a cărților de joc
înseamnă orice altceva dar nu ceva rău. Departe de a se replia asupra ei însăși
ca Statele Unite ale lui Trump, China uriașă și solvabilă se întoarce către
lume pentru a-și afla aici completarea necesară în educație, sănătate, timp
liber, libertăți. O va face tot mai mult, chiar dacă va investi în industriile,
serviciile și agriculturile din străinătate, la un nivel necunoscut în
trecut.
Acesta este un
mod de a spune că lumea nu va avea de ales decât să lucreze cu China, în
spiritul lui Spinoza, „ non flere, non indignari, sed inteligere” - să nu se
plângă, nici indigneze, ci să înțeleagă.
